Legenda efemeridei

Legenda spune că există efemeride,

Ce-ți pot îndeplini dorințele candide.

Deși efemerida-i greu de prins,

În palme de cuprins,

Odată ce e capturată,

Ea trebuie eliberată.

Însă-nainte, ai voie să-i șoptești,

în liniște, tot ceea ce-ți dorești.

În semn de recunoștință,

efemerida-ți va îndeplini orice dorință.

Am vrut să fac asta odată,

și-am prins insecta-naripată.

Însă-nainte dorința să apuc să-i spun,

involuntar, am început să mă transpun.

Trei ani sub apă am trăit ca larvă,

Nu am iubit, însă ce am iubit, a fost rezervă.

Am suferit schimbări la exterior,

și răni adânci în interior.

În timp carcasa nimfei s-a surpat,

Și totul a rămas trecut îndepărtat.

Într-adevăr, am fost un suflet neîmplinit,

însă mi-a fost îngăduit,

Murind de timpuriu,

Menirea s-o rescriu.

Și astfel alegoric,

eu am iubit eteric.

Eu am iubit intens,

dar fără sens,

doar o perioadă scurtă,

căci am murit și am născut în artă.

În artă, sufletul tu mi-ai iubit,

însă ai fost mereu grăbit.

Iar azi, am sufletul  în limbi străine,

eu te iubesc, dar ție nu-ți mai convine.

Nu știu ce să-ți vorbesc,

sau ce să-ți mai șoptesc,

nu cred c-ai mai putea,

iubi cum m-ai iubit cândva..

O, tu, legendă, suflet de efemeridă,

tu ai lăsat iubirea-eterică să mă cuprindă...

Nu știu acum dorința ta,

dar mi-aș dori să fie a mea..