Vrei Universul
meu?
Nu ai rezista
nici macar o secunda in el.
Pentru ca sunt construita
sa fiu OM. Inainte de toate.
Nu imi plac
barfele
Si nu suport minciuna.
Poate, mama
m-a construit defecta.
Sa nu stiu unele
fineturi, sau sa cred prea mult in puterea unui om,
Avid de putere.
Eu cred in
puterea
De a fi om.
Si atat...
Esti om?
Cand apleci urechea?
Esti om cand te
porti de nu ai fi fost niciodata unul?
..esti om, cand
nu cunosti o persoana,
Dar o
sacrifici pentru ca altcineva ti-a invadat mintea,
gandurile..
decizia?
As vrea sa
ma integrez in lumea in care traim,
Dar sincer, mi-e scarba.
De toti.
Da-i unui om
putere si vezi ce face cu ea.
Va judeca?
Pentru el, nu
pentru altul,
Te vei juca cu
puterea doar pentru ca ti-e data,
Sau vei investi
in oameni..?
Nici tu nu stii.
Si asta imi
demonstreaza cat de slab esti.
Nu…nu ai acces in
mintea mea.
Si daca ai, ai
acces la franturi dintr-un om.
Dezolat...ranit.
Dar nu ai stiut
niciodata sa fii om.
Pentru puterea
unui om,
Care a tacut
cand trebuia sa vorbeasca..
p.s. Imi pare
rau, ca nu am putut vorbi cand trebuia.
p.s.s. familia m-a indemnat sa cresc. In lumina. Ca un fluture.
Fluturii trailesc sub cerul gol, frumosi si liberi in adevar, iar moliile se vor indrepta catre lumina felinarului din miez de noapte. Se vor arde de caldura luminii artificiale si nu vor cunoaste nicioadata adevarul unui cer senin..Vreau cerul sub talpi.
