Ai jucat vreodata baba oarba?
Legată la ochi te caut prin mulțime.
Si tot astept
sa vii să mă ții de mână.
Să îți spun : ”Ești!”
Să mergem orbește prin viață,
Încrenzându-ne unul în celălalt.
Simți?
Miroși,
Guști?
Auzi?
Atingi?
Privează-mă de simțuri,
Să te simt mai puternic.
Printre atâtea versiuni
Ale aceluiași joc,
Am obosit.
Și cred,
Că suntem prinși în versiuni diferite .
Într-o versiune cel care ”e”,
Când te prinde, te scoate din joc.
M-ai scos? Te-am scos deja...?
Te-ai privat de simțuri..?
Mă aștepți pe dinafară ?
Sau nu jucăm același joc?
Dar apoi,
”Țânțarul de cupru” se poate confunda cu aurul roz.
Caut aur într-o grămadă de muște de aramă.
Poate
asta e problema,
Ne-am
zămislit în cer ca ”stele” de aramă
într-un
zbor orb.
p.s.
și totuși cuprul inspiră, vindecă idei și vieți universale.
E
soare.
Cu
”dinți”. Și ne jucăm ”zbor orb”..și e cald.
Și
voi știi.. când ne va înghiți un zâmbet.
Într-un soare istovitor,
Oare vom rămâne fără aripi?
... ni le vom crește în interior.
