Fiica cosmosului

Ai cosmosul în palma ta,

și stele-n care-mi sprijin capul

când viața mă agită.

Te joci cu mintea mea,

până când timpu-și pierde adâncimea.

Și mă găsesc în miez de noapte dezrobită,

De nume, vârstă.. în urma ta, o acolită:

pierdută-n timp, pierdută-n spațiu,

uitată-ntrun ecou pustiu.

Și-atunci găsesc puterea să rescriu,

Destinul meu notoriu,

Pictat cu vârful degetelor tale,

în dimensiuni astrale.

Ei îmi încing trăirea,

eu îmi încing chemarea,

cu-n curcubeu în tonuri de-albastru,

precum culoarea cerului,

precum culoarea unui astru.

Toți văd culoarea, nu și eu.

Eu văd iluzia optică, difuzia

Luminii și.. ambrozia.

Privesc, observ, zâmbesc..

Traiesc..

Plang, dar iubesc.

Spre cer îmi ațintesc privirea, chipul,

lăsând în urmă doar nisipul..

ce îl sărută marea..

și îl preschimb-adierea,

ce îl transformă munții,

în om..în suflet ce-nvață lecții.

p.s. cineva mi-a soptit că atunci când plângi sau iubești, ești cel mai aproape de Dumnezeu.

Litera muta

Am 23 de ani, sunt mica pentru cei mai multi,

caci doar ei se numara printre adulti.

Dar am crescut rapid, caci eu traiesc in secolul vitezei

si-am invatat sa fiu adult, sa tot suport simptomele nevrozei.

Obsesii si fobii pe fonduri de anxietate,

dureri si insomnii in miez de noapte.

Nesiguranta, dubii si melancolie,

in secolul in care sa iubesti e-o anomalie.

Barbatu-i porc si-o face intotdeauna lata,

te paraseste pentru alta, mai capitonata.

Femeia-i curva, chiar dac-o iei de soata ea va pleca de-ndata,

lasandu-te intotdeauna cu buza umflata,

cu primul care are bani si o masina,

s-o plimbe-n toata lumea ca pe-o regina.

M-am saturat de etichete,

De oameni cu brevete,

De oameni care vor relatii spirituale,

Pe-un fond de lipsa de comunicare.

Traiesti in haos, dar vrei ordine,

vrei sa stii ca ce ai, iti apartine.

Suferi si suspini,

Cu noi relatii incerci sa te alini.

Si iti impui sa nu-ti mai pese,

Caci daca nu-i cu ea, ai oameni pe alese.

Dar ai uitat sa te cunosti,

Traiesti din ce iti amintesti,

Nu mai stii ce mai inseamna-ncrederea,

Nu stii ce e respectul, perseverenta..asteptarea.

Ne condamnam unii pe altii,

fiindca nu stim sa facem si exceptii.

Ne e frica sa mai simtim ceva,

doar fiindc-am fost raniti de-altcineva.

Si mergem pe un drum ingust,

Ce-ti lasa-n inima doar urme de dezgust.

Daca iubirea-nseamna lipsa de comunicare,

Daca nu stii ca e o floare,

Care-nfloreste-n fiecare zi,

sau moare..

Daca exista frica de trecut,

Traiesti doar in filmul tau mut.

______________________________________________

p.s. iubirea e o litera muta in viata, nu se pronunta in cuvinte.. si totusi iti scapa si nu ii vezi sensul..

Strabism sentimental

Dacă aș putea, ți-aș fura,

Jumătate din zâmbetul de ștrengar,

Aș lăsa la ea jumătate din cel hoinar,

Jumătate din cel de plastic,

Căci îl cunosc destul și e fantastic.

Jumătate din tonurile grave,

Ale vocii tale, puțin suave,

Să-mi șoptească noapte de noapte,

Minciuni spuse și ei, aceleași…neschimbate.

Aș vrea să te impart cu ea,

Da-s rea.

Nu pot iubi pe jumătate,

Chiar dacă împărțit egal cu ea, pari neschimbat,

O jumătate, rămâne tot jumătate de bărbat.

Iau o jumătate din gândurile tale,

Jumătate din izbucnirile teatrale,

În care țipi și-njuri și nu-nțelegi

Că-n viață ai ce îți alegi.

Cât de frumos e să-ți împarți iubirea-n trei,

E idealul oricărei femei

Să-ți vezi bărbatul în brațele “ei”.

Cum să te impart bărbate,

În sfert, în jumătate?

Cum să-mi împart iubirea?

Cu tine, sau cu ea?..

Sau poate.. mai am nevoie de înc-o jumătate..?

_________________________________________________________________________

Se spune că dacă ai ochi doar pentru o singură persoană, vezi drept.Cred că ai strabism sentimental. 

Am iubit..?

Am iubit..?

Mulți oameni mă-ntreabă

De am iubit

Căci sunt cam arogantă

Și uneori par chiar distantă.

Eu nu le zic nimic,

Căci totul e anomic.

”Da, am iubit,

Am ars ca un chibirt,

Uitat în ceară și în șoapte,

De tine-n miezul zilelor din noapte.

Da, am iubit,

Te-am ascultat și te ascult,

Dorind mereu să știu mai mult.

Despre-al tău suflet,

despre-al tău umblet, zâmbet..

Da, am iubit,

Port zâmbetul tău în mine,

Când zilele nu par senine.

Și am iubit,

Ca o nebună,

Deși în viața ta sunt o furtună.

Avem, am...amant.. E...ce de-n teuri     

Ce ne-au ghidat direcția și sensul,

Asa am tot uitat să ne iubim.

Și-abia acum noi ne descoperim.

Am iubit când te-am lăsat să îmi șoptești

În vis, că mă iubești?

Iubesc, sau am iubit?

Visez sau am trăit ..

Mai am un vis..

De zis?

 p.s.nu vreau să știu

de am iubit ori nu.

Da, tot eu sunt.

Cine sunt?

Sunt un om care vrea sa gaseasca iubirea.

Intr-o ceasca cu cafea, intr-o dimineata innorata. Cand ploua si stai acasa... si il gasesti in pat.. langa un motan sau un caine. Vreau sa visez frumos, si-n loc de un ceas desteptator sa ma trezeasca glasul tau. Sa imi soptesti cum ma iubesti si ti-a fost dor...

Vreau sa vad lumina aurorei..langa tine. Sa fim infofoliti in haine si totusi sa simt ca a ta caldura e cea care ma incalzeste defapt.. nu hainele... nu agitatia.. ci tu.

Vreau un rasarit de soare la mare..intr-un cort sa ne iubim, iar cand ne plictisim sa ne avantam in mare. in valuri sa simti racoarea si totusi sa ai puterea sa dansezi cu mine... goi de trecut, in apa sarata. Traind doar in prezent.  Vreau libertate, iar alaturi de tine sa le am pe toate.

Vreau sa ma gasesti. Sa ma vezi atunci cand imi plange sufletul de fericire ca te intalnesc mereu plin de magie si de vise. Vreau sa ma iubesti in fiecare noapte...Cu patima si fara rautate.

Vreau sa fiu a ta, oricine ai fi tu.. suflet bland si ochi instelati.

Vreau sa ma surprinzi intr-o zi grea de munca cu o calatorie la munte.. de nu, in vise idei am multe..as vrea sa le cunosti, fara sa ti le soptesc. Sa-mi cunosti toate secretele, toate dorintele. Sa le simti in suflet. In minte sa iti rasune glasul meu, cum imi rasuna mie al tau.

Vreau sa ma iubesti si atunci cand nu o faci. Vreau sa ma iubesti. Intens, intotdeauna. Sa ma dojenesti atunci cand sunt o pacoste. Sau vreau macar sa incerci. Sa iti doresti sa ma depasesc. Vreau sa-mi fii oglinda. Nu vreau cuvinte. Vreau fapte. 
Vreau sa iti gust din ganduri putin cate putin.  Sa fiu ca o zeita, sa fii al meu nectar. Sa te sarut, sa simt ca ard.  Sa te dezbrac de caracter, sa ma dezbraci de suflet. Sa simt ca pentru tine sunt un om plin de umanitate, lipsit de vanitate. Sa avem lumea noastra, stiuta doar de noi.. Vreau intimitate si-nainte de toate, te vreau pe tine. Autenticitate, nebunie, libertate..

Sa fii al meu vapor, sa simt cum ma evapor. In tine. Dinnou... dinnou...la infinit... 
 

p.s. nu, nu sufar. Doar astept.. si sper ca undeva in lumea asta, atat de oarba si frivola, exista cineva  si pentru mine. Al meu, iar eu a lui. Atat. 

Oglinzi

Se spune c-orice om e o oglindă,

În care te reflecți.

Ce bine-ar fi să fiu a ta oglindă,

Să fiu din sticlă, translucidă.

Ți-ai aminti de mine mai ușor,

 te-ai hotărî să-mi fii dresor,

de ploi, furtuni, ce-mi joacă-n păr,

de zâmbete și de-adevăr.

Mi-ai observa culorile,

mi-ai intui forma și colțurile.

Dar universul a-nghițit oglinda sufletelor

Reflecția omului și a secretelor.

Și au rămas în urmă doar crochiuri ,

Din univers, oglinzi, ochi vii și adâncuri.

_________________________

”Ești curat?

Ești curat la suflet?”