Rană

Stoarce-mi din vene tot amarul,

Căci a umbrit atâta timp tot adevarul.

Ajută-mă s-ascult cum picură strop după strop,

eliberând tristețea, pe care-o tot îngrop.

..sunt..

M-am născut doar ca să mor

Din frică, cuvinte și șoapte de dor.

Acum sunt doar un suflet adunat grămezi,

Ce-a hoinărit și a ucis.

Cuvinte și șoapte desprinse din vis.

Sunt lângă tine, nu mă vezi..

Sunt clipa din etern ce-o pierzi

Sunt întunericul din miez de zi

Sunt clipa ce nu va veni.

Sunt întunericul din soare

Sunt negrul ce îi dă culoare.

Sunt ca o umbră pe o stea

Ce luminează noaptea grea.

Sunt ca nisipul dintr-o sticlă,

Pe care nu-l observi când se ridică,

Eu sunt sărutul buzelor de sare

Ce le transformă din cristal în mare.

Iar când cobor, clipind roua din lună,

Mă-mprăștii-n stropi micuți de brumă.

Ce îi aștern ca un polei pe gândurile tale

Și le transform în flori de gheață cu petale.

Și-am să păstrez aceste flori căci știu

Că unde sunt nu e pustiu.

Și mă vei știi când ți-e mai greu

Căci unde ești voi fi și eu.