M-am născut doar ca să mor
Din frică, cuvinte și șoapte de dor.
Acum sunt doar un suflet adunat grămezi,
Ce-a hoinărit și a ucis.
Cuvinte și șoapte desprinse din vis.
Sunt lângă tine, nu mă vezi..
Sunt clipa din etern ce-o pierzi
Sunt întunericul din miez de zi
Sunt clipa ce nu va veni.
Sunt întunericul din soare
Sunt negrul ce îi dă culoare.
Ce luminează noaptea grea.
Sunt ca nisipul dintr-o sticlă,
Pe care nu-l observi când se ridică,
Eu sunt sărutul buzelor de sare
Ce le transformă din cristal în mare.
Iar când cobor, clipind roua din lună,
Mă-mprăștii-n stropi micuți de brumă.
Ce îi aștern ca un polei pe gândurile tale
Și le transform în flori de gheață cu petale.
Și-am să păstrez aceste flori căci știu
Că unde sunt nu e pustiu.
Și mă vei știi când ți-e mai greu
Căci unde ești voi fi și eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu