23

 Ce desparte un ”nu știu”

și un ”te vreau”?

Ce desparte toxicitatea

de iubire, noaptea?

Vântul și pământul.

Iarna, primăvara.

Eu îngheț. Tu dezgheți.

Însă,

Până nu vine iarna, primăvară nu se face.

Poate ce desparte 22 de 24

23.

Număr fatidic. 

23 de cromozomi 

364.2421 zile.

23 de litere în alfabet,

iar dintre toate ne-am ales:

Trei vocale și-o consoană.

Erau prea multe vocale și s-au scindat 

în suflet. 

S-au transformat în semi-vocale,

iar motivația, a rămas mută.

Trei consoane și o vocală

și ești întreg,

pentru că produci turbulență audibilă.

Sfidezi lingvistica clasică

 și o îmbrațișezi pe cea modernă.

Tu conduci pacea,

Eu furtuna.

Ce ne desparte?

Imperfecțiunea într-o lume modernă.

Și poate,

Trăirea. 

p.s.Iubesc mocnit, 

tu socotit.

 

Nucul

 ”O, nucule, de ce nu crești?

În lumea mea asiduă?”

De ce nu cresc măi, dragă mamă?

De ce nu-ți cresc din palmă,

De ce nu-ți cresc în piept? 

De ce cresc în secret? 

Un nuc e drept. 

Un nuc e blând. 

Chiar dacă pe Pâmant.

 Se simte zăcământ.

Alții îl simt otravă.

Pentru suflet,

Poate, o slavă. 

Cu-n pamflet

În mână. 

Pentru alții 

Suflet în rână.

Din care pofta o abții. 

Pentru că mai toți își tot plantează 

Trandafiri și cruci,

Pe care sufletul simt că le pansează..

dar niciodată nu visează nuci.

Pentru că -n oază.

ar trebui să le traduci, 

ce-nseamnă ei defapt. 

Pământ toxic și mult scrum.

O umbră ce provoacă somn.

O toamnă grea,

O toamnă rece.

O toamnă ce parcă  nu mai trece. 

O emoție. Și poate-un gând. 

Un sentiment râzând, 

Un suflet învățând.

Pentru că știi că nu-ți priesc

Până la 20-30 de ani. 

Și fructele abia atunci apar,

Dar omu-i prea hoinar.

Tu fructele le risipești,

Și nu aștepți nectar.

Aștepți pofte trupești,

Dintr-un nectar plenar.

Și când coroana-mi crește,

Și îți oferă umbră, îngerește..

tu mă întrebi de ce..

de ce o fac, dar e o forță ce se coace,

Când simt că în pământ pătrund tot mai adânc.

Iar trunchiul mi-e solbanc,

Tu umbra mea o pui la îndoială,

Și crezi că ea e celuială. 

În zilele toride, sau zilele cu soare, 

Umbra mea-ți oferă răcoare. 

Nu-i pui atâtea întrebări..

Ea îți oferă adăpost, un loc pentru-a te cuibări.

De ce ofer atât de mult întrebi?

Pentru că am răzbit viscolul iernii.

Și știu că sunt puternic. 

Iar umbra mea poate îți este analgezic,

Dar nu mă mărginesc la ea.

Și stiu că va durea căderea.

Dar e pământul moale,

Pentru că înaintea ta...și pentru alții,

Din cer, lacrimi au curs șiroaie. 

Pe toate le-am prelins, pe frunze, 

În suflet, trunchi...iar singure,

s-au preschimbat în umbre..

Depind de tine

Poate, daca m-ai iubit iarna,

ai simtit.
Poate nu suficient, pentru ca,
iarna,
Mereu a batut vantul
Si nu am apucat sa-ti spun
Ce meritai.

De ce nu ti-am spus?
Pentru ca iarna,
Ma trasform in ger.
Sarut apa din tine, doar ca..  o transform in gheata.

Ling gheata si
O transform in lacrimi,
Ori o transform in lac.

Inima mea,
Cateodata patineaza pe gheata.
Cateodata inaota.
Si se scufunda.


Cateodata ling gheata. Si nu are gust.
Dar se lipseste de suflet.
Caci iarna,  daca ling gheata,
Ori lacrimile-ti
Devin apa, ce inunda sufletul..
Ori mi se lipeste sufletu-ti de buze.

Ramane hrana pt suflet
pana primavara...
cand, daca soptesc iubire,
Mereu piere in seceta verii.

Cum nici apa pe care o bei nu are,
Cand o bei, prea des, insemnatatate,
La fel nici eu nu imi gasesc putere
In lacul din sufletul tau.

Fauraste-mi o barca
din lemnul insulei tale.
Poate patine, din tot ce e dur,
Sa pot patina pe gheata sufletului tau.

Sa-ti pot saruta pamantul
Intr un dans.
Ori lasa-ma sa fiu briza marii,
Care-ti alina gandurile vara.

Dar nu ma ma mai lasa sa ma evapor.
In neant.

Pana ma vei ajuta
Sa imi schimb starea prin tine,
Invata sa ma iubesti iarna.
Caci vara,
Oricat mi-as dori sa rezist,
Ma evapor.

P.s. hai spune-mi tu, in soapta, ca-i devreme.

https://youtu.be/kz5yXJPItd0

The Little Gray Bird

 I.

Once upon a time,

When the world was at its climb,

Or decadence,

A girl with no inheritance,

But her own self,

Considered a Guelph,

In a world of desire,

With a high twisted briar,

Around her neck,

With a twisted rose thorn speck.

 

She couldn’t breathe,

She always was at seethe.

She stood by the window,

In her “indo”,

Waiting for Peter Pan,

All her lifespan.

 

“Peter Pan, can you hear me?

I wanna know your scree.

I wanna know your faults,

I wanna dance the waltz,

Flying through the starts,

With nothing to lose,

But what I choose.

 

 

I wanna find the perfect hideout

In this continuous bout.

 

I’m tired, I do want to believe,

In a world so pure,

That doesn’t need to cure,

All that is lure. “

 

Are you too late?

Are you my bait?

Are you too soon?

Has all my life just been a croon?

Just living with your shadow,

Forking over the dough?”

 

“Let’s run away my dear!

Let it be queer.

Let it be seen,

But not entitled to a lien.

Let us just run away,

Let’s keep it all at bay,

Let’s run away together,

When you’re under the weather.

 

Let’s meet beyond the stars,

Let’s heal all that are scars,

Let’s meet the long lost boys,

Let us be poise.

 

Just meet me second to the right

On that of nights, the stars shine bright.

 

Just go for once, go with the flow,

And listen to the wind’s sough."

 

And so I went, as for to die,

Would be an awfully big adventure.

Zbor orb

Ai jucat vreodata baba oarba?

Legată la ochi te caut prin mulțime.

 Si tot astept sa  vii să mă ții de mână.

Să îți spun : ”Ești!”

Să mergem orbește prin viață,

Încrenzându-ne unul în celălalt.

 

Simți?

Miroși,

Guști?

Auzi?

Atingi?

Privează-mă de simțuri,

Să te simt mai puternic.

 

Printre atâtea versiuni

Ale aceluiași joc,

Am obosit.

Și cred,

Că suntem prinși în versiuni diferite .

 

Într-o versiune cel care ”e”,

Când te prinde, te scoate din joc.

M-ai scos? Te-am scos deja...?

 

Te-ai privat de simțuri..?

Mă aștepți pe dinafară ?

 

Sau nu jucăm același joc?

 

Dar apoi,

”Țânțarul de cupru” se poate confunda cu aurul roz.

Caut aur într-o grămadă de muște de aramă.

 

Poate asta e problema,

Ne-am zămislit în cer ca ”stele” de aramă

într-un zbor orb.

 

p.s. și totuși cuprul inspiră, vindecă idei și vieți universale.

 

E soare.

Cu ”dinți”. Și ne jucăm ”zbor orb”..și e cald.

Și voi știi.. când ne va înghiți un zâmbet.

Într-un soare istovitor, 

Oare vom rămâne fără aripi?

... ni le vom crește în interior.