miercuri, 23 noiembrie 2016

Chiromantie

Mă simt tocit de timp,
Mă simt nisip, în fiecare anotimp.
Simt cum m-amestec des,
în valuri cum mă-ndes-
-cu cer și stele și pământ,
în piele mă frământ.

Port linii-n palme și în gând,
adesea-n Univers se tot răsfrâng,
dar eu le cos mereu căci îmi e teamă,
de-eliberarea de maramă.

Deși le cos, rămâne câte-o rană, câte-o alee,
ce-n interior, reflectă curcubee.
dar cât să mă mai bucur de un curcubeu,
căci pân-la urmă sunt doar un om,  sunt doar plebeu….
Iar constelația mea începe a se clătina,
căci nu mai știu s-opresc timpul, iubirea…

Aș sta așa și-aș urmări linii ca-n palma mea,
acum în miez de noapte, în palma altcuiva,
Cu lumea mea,
în palma sa,
eu i-aș înfige ace-n trup,
în punctele unde-aș putea să-i rup,
iluzia și dezinteresul,
să-i simt doar universul,
să nu-i mai simt timpul, durerea
 să-i simt de-acum numai iubirea.         
p.s. Și de ar fi în palmă să-mi dezlănțui,
cerul și pământul,
m-ai mai iubi și-acum?

                             

marți, 15 noiembrie 2016

Ața, a ta.

Cu-o ață roșie ne-am legat
Apoi cu timpul, am devenit un relegat.
De-ai știi câte cuvinte,
ne-au construit împresurate labirinte.

Fac primul pas, în mână să mă poți cuprinde,
dar ața roșie, se desprinde.

Îți voi fi ghid prin amintirile- apus,
Printr-un secret etern nespus.
Mă vei ghida spre răsărit,
Prin minte și prin infinit.

p.s. De-abia acum, cuvintele s-au scuturat,

De-abia acum, ne-am conturat.
Ața. rămâne în trecut,
ce îl prefer întotdeauna mut.
Poți face oricând, ce vrei din ea,
căci voi rămâne întotdeaun-a ta.
Doar nu o mai lega de noi, 
Căci ne-a adus doar ploi și ochi greoi.




Stanță

Desprinde-mă de trup, m-am săturat să tot rup Părți din mine, și ieri și azi și mâine. desprinde-mă de trup, iar când în suflet-ți erup, res...