Ața, a ta.

Cu-o ață roșie ne-am legat

Apoi cu timpul, am devenit un relegat.

De-ai știi câte cuvinte,

ne-au construit împresurate labirinte.

Fac primul pas, în mână să mă poți cuprinde,

dar ața roșie, se desprinde.

Îți voi fi ghid prin amintirile- apus,

Printr-un secret etern nespus.

Mă vei ghida spre răsărit,

Prin minte și prin infinit.

p.s. De-abia acum, cuvintele s-au scuturat,

De-abia acum, ne-am conturat.

Ața. rămâne în trecut,

ce îl prefer întotdeauna mut.

Poți face oricând, ce vrei din ea,

căci voi rămâne întotdeaun-a ta.

Doar nu o mai lega de noi, 

Căci ne-a adus doar ploi și ochi greoi.