Se spune c-orice
om e o oglindă,
În care te
reflecți.
Ce bine-ar fi să
fiu a ta oglindă,
Să fiu din
sticlă, translucidă.
Ți-ai aminti de
mine mai ușor,
te-ai hotărî să-mi fii dresor,
de ploi, furtuni,
ce-mi joacă-n păr,
de zâmbete și
de-adevăr.
Mi-ai observa culorile,
mi-ai intui forma
și colțurile.
Dar universul a-nghițit
oglinda sufletelor
Reflecția omului
și a secretelor.
Și au rămas în
urmă doar crochiuri ,
Din univers,
oglinzi, ochi vii și adâncuri.
_________________________
”Ești curat?
Ești curat la
suflet?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu