Zbor orb

Ai jucat vreodata baba oarba?

Legată la ochi te caut prin mulțime.

 Si tot astept sa  vii să mă ții de mână.

Să îți spun : ”Ești!”

Să mergem orbește prin viață,

Încrenzându-ne unul în celălalt.

 

Simți?

Miroși,

Guști?

Auzi?

Atingi?

Privează-mă de simțuri,

Să te simt mai puternic.

 

Printre atâtea versiuni

Ale aceluiași joc,

Am obosit.

Și cred,

Că suntem prinși în versiuni diferite .

 

Într-o versiune cel care ”e”,

Când te prinde, te scoate din joc.

M-ai scos? Te-am scos deja...?

 

Te-ai privat de simțuri..?

Mă aștepți pe dinafară ?

 

Sau nu jucăm același joc?

 

Dar apoi,

”Țânțarul de cupru” se poate confunda cu aurul roz.

Caut aur într-o grămadă de muște de aramă.

 

Poate asta e problema,

Ne-am zămislit în cer ca ”stele” de aramă

într-un zbor orb.

 

p.s. și totuși cuprul inspiră, vindecă idei și vieți universale.

 

E soare.

Cu ”dinți”. Și ne jucăm ”zbor orb”..și e cald.

Și voi știi.. când ne va înghiți un zâmbet.

Într-un soare istovitor, 

Oare vom rămâne fără aripi?

... ni le vom crește în interior.

I-19: Iubire in timpul coronei.

Sunt OM.

Ma "co(m)"-vid.

In vid

Si in trairi.

Imparte-ma in molecule.

Sa vezi si tu in cate molecule

Ma “co”- vid.

 

Nu ma poti simti nu?

sunt asimptomatica.

_______________________

Ps. Gaseseste-mi antitodul.

Si poate atunci imi poti da amenda.

Pentru ca am ajuns sa iubesc, iubesc, si am iubit, 

cum poate si tu nu ai iubit candva.

Ti-e dor nu?

de iubire. incredere si respect.

_______________________________________________

(p.s. fotografiaza-ma in cele mai nebune ipostaze.

Pss. Promit sa fiu “influncer” si tot voi  castiga bani pe seama ta.

Te pup, pa-pa)

Hartuire sapiosexuala

Vrei Universul meu?

Nu ai rezista nici macar o secunda in el.

Pentru ca sunt construita sa fiu OM. Inainte de toate.

Nu imi plac barfele

Si  nu suport minciuna.

Poate, mama m-a construit defecta.

Sa nu stiu unele fineturi, sau sa cred prea mult in puterea unui om,

Avid de putere.

Eu cred in puterea

De a fi om.

Si atat...

Esti om? Cand apleci urechea?

Esti om cand te porti de nu ai fi fost niciodata unul?

..esti om, cand nu cunosti o persoana,

Dar o sacrifici pentru ca altcineva ti-a invadat mintea, 

gandurile..

decizia?

As vrea sa ma integrez in lumea in care traim,

Dar sincer, mi-e scarba.

De toti.

Da-i unui om putere si vezi ce face cu ea.

Va judeca?

Pentru el, nu pentru altul,

Te vei juca cu puterea doar pentru ca ti-e data,

Sau vei investi in oameni..?

Nici tu nu stii.

Si asta imi demonstreaza cat de slab esti.

Nu…nu ai acces in mintea mea.

Si daca ai, ai acces la franturi dintr-un om.

Dezolat...ranit.

Dar nu ai stiut niciodata sa fii om.

Pentru puterea unui om,

Care a tacut cand trebuia sa vorbeasca..

p.s. Imi pare rau, ca nu am putut vorbi cand trebuia.

p.s.s. familia m-a indemnat sa cresc. In lumina. Ca un fluture.

Fluturii trailesc sub cerul gol, frumosi si liberi in adevar, iar moliile se vor indrepta catre lumina felinarului din miez de noapte. Se vor arde de caldura luminii artificiale si nu vor cunoaste nicioadata adevarul unui cer senin..Vreau cerul sub talpi. 

Condens

Mi-e frig.. dar ce caldura ma cuprinde

De tine.

Cand te vad.. sunt ca un mac,

Fumegand privirea in rosu.

Te visez,

Ca pe un abur iluzoriu

Soptind iluzia ritmului

Inert.

Ce cald imi e in suflet si in ochi

Cand te privesc atrent printre ai mei muschi

Agatati de iris

si de suflet.

Ai obosit..?

Si eu.

Honar singuratic ma simt tot timpul

Si caut un trup pe masura..

…Si-o inima mare

Si-un suflet neincuiat…

..in pridvor.

Sau daca e-ncuiat

Sa aiba cheile la el.

Sa stie ce sa-mi spuna,

Cand eu nu vreau..

Din mine insumi ies cateodata,

Pentru a te privi atent,

Caci am un suflet transparent,

de sunetul carent

al inimii tale.

Am un suflet adulter,

Caci am trait in cuibul altora.

M-am dat cu imprumut,

Pe termen nedeterminat.

Si daca m-am daruit,

m-am daruit, doar pentru ca am iubit.

____________________

As vrea sa te iubesc.

Liber,

ca un facator de glume proaste,

ce cauta o stea,

prin universul ironiei.

p.s. Ironic, iti ofer zambetul meu...iar tu mi-l deformezi in suflet.

                                                            ............As vrea sa-ti fiu condens. 

O aripă porți în valiză, o aripă port în rucsac

I.

Credeam că nu voi mai recunoaște pămâmntul

De aceea am ales să traiesc ca floare aeriană.

Nu aveam nevoie de apă prea des,

dar mă udai din două-n două săptămâni.

Voiam să zbor,

Vrând mai mereu,

Răsuflul tău ..

Și-al galaxiilor.

II. 

Singurul contact cu pământul era

Iarba care-mi creștea în iriși…încet,

Când îmi îndreptam privirea

Spre o grădină cu meri,

în umbra cărora te-adăposteai,

când, spre cer privirea-o-aținteai.

Erai o pasăre cu penele de foc,

Trezeai în mine vis echivoc.

Ceva ce depășește realitatea dură.

O minte ce îndură,

Nu poți uita, dar nu îți amintești,

E o iluzie,  înțelegi.. intens trăiești.

III.

Am renăscut când ai zburat,

pe umerii-mi când mărul, tu l-ai scuturat.

Din mărul cunoașterii am luat înghițitura

ce-a declanșat în minte și-n inimă, natura.

o pasăre, cu sufletul de om,

într-o lume de păsări, fără stăpân,

în gânduri și-n trări..

rămân.

p.s. o aripă porți în valiză, o aripă port în rucsac

Lasă cerul să respire

Lasă cerul în tine să respire,

Căci el respiră iubire.

Doar iluzia egoului o-mparte-n două suflete,

Ce se caută apoi o viață-ntreagă prin cugete,

Și iubiri imature.

Prin univers, caută iubiri pure.

Și-atunci când se găsesc două picături de ploaie,

trecute prin aer,

se-aștern pe pământ

și poartă veșmânt.

Gros, să-și găsească adăpost

în nopți și zile fără de rost.

Apoi tot mai greu se recunosc,

Și se feresc parcă să crească,

Când toți poartă câte-o mască.

p.s. introspecția..naște evoluția.

Poveste de-adormit iubirea

Azi îmi pătrunzi în minte,

în ochi, cerni temeri adormite.

Privesc atent prin amintiri uitate,

să nu dau frâu iluziei ce mă-mparte.

I.

Acorduri calde se auzeau în ton de primăvară,

Când te-am zărit, în parc, întâia oară.

Emoțiile dansau pe-acorduri de chitară,

simțeam prezența ta cum mă-nfioară.

Codițe lungi, hanoracul negru-șters,

discuții fără demers.

Atitudinea de-atlante

Jeansii albaștri, sărutul pe frunte.

Geaca de blugi, tricoul alb-murdar.

tu, meșter rudar..

m-ai luat de mână-ncet,

cu grijă, cu al tău suflet

în pielea mâinii tale, care v-aștepta

ani lungi, confirmarea, șoapta,

iubirea răscoaptă..

Atunci tu ai sculptat în palma-mi dreaptă,

o linie fină, știută doar de noi,

ce ne-a vegheat de-atâta timp, pe amândoi.

II.

Simțeam că te cunosc de-atâta timp..

Spuneai că am fi zei, mă credeam-n Olimp.

Storcând cașmirul din vorbele tale,

eu culegeam misterele ancestrale,

m-am abătut de multe ori de pe cărare,

crezând că știu mai bine viața, ce rost are.

Tu m-ai lăsat în pace și nu mi-ai spus nimic,

decât că ai avut răbdare și te-am rănit un pic..

iar fluturii-mi zburau pe buze,

voiam să te sărut, în pauzele lungi, difuze.

Dar n-ai fost niciodată fizic lângă mine,

..deși Universul știe cât eu am ținut la tine.

Cu toate astea, în clipele grele de singurătate,

nu te-ai speriat, de sentimentele-mi exaltate.

Tu m-ai calmat, m-ai învățat ce e tăcerea,

tu m-ai făcut să îmi doresc iluminarea.

mi-ai luat inima-n brațe,

mi-ai ascultat nenumărate doleanțe.

Dar înc-aveam o inimă rebelă, o inimă de lemn,

în care cu răbdare, tu ai sculptat un sentiment solemn.

Un sentiment ce ne-a legat în timp,

și mi-a ținut de cald, în orice anotimp.

Tu mi-ai fost ghid în nopțile cu lună plină,

eu ți-am fost dor, iar tu mi-ai fost lumină.

III.

Lună, ești iarăși pe cer,

mister pentru suflet lăsat semincer.

Inima-mi plânge-n pământ,

mintea-n frământ..

De ce m-ai lăsat să-mi duc existența

Într-o lume de zei bolnavi, unde lipsește speranța?

Doar stelele au văzut căderea,

Tu...amintirea.

Veneai, dispăreai ca o ploaie de vară,

pe care-o aștepți în viscolul din iarnă..

Ornicul stă parcă-n loc,

ne-așteaptă-n mijloc.

Când timpul va veni,

Vom îmblânzi furtuni.

..tineri, voioși, noi dresori de stăvar..

origini..iubire sacră, adevăr.

p.s.

nu vreau vișine. Vreau să fac cu tine, ce face primăvara cu cireșii.