Lasă cerul în tine să respire,
Căci el respiră
iubire.
Doar iluzia
egoului o-mparte-n două suflete,
Ce se caută apoi
o viață-ntreagă prin cugete,
Și iubiri imature.
Prin univers, caută iubiri
pure.
Și-atunci când se
găsesc două picături de ploaie,
trecute prin aer,
se-aștern pe
pământ
și poartă veșmânt.
Gros, să-și
găsească adăpost
în nopți și zile fără
de rost.
Apoi tot mai greu
se recunosc,
Și se feresc
parcă să crească,
Când toți poartă
câte-o mască.
p.s.
introspecția..naște evoluția.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu