Nimic nu se compară mamă cu atingerea ta,
când caut, dar nu știu a căuta.
Sunt zile când mă trezesc făr-alinare,
aduse de vorbele lui, sau de ale tale..
Toate sunt finite, sunt dup-abecedare.
Eu am nevoie de o îmbrățișare,
de-a ta, căci n-are completare.
Tu știi de ce mă enervez,
când c-un baiat vreau să dansez,
și stă ca arcul de triumf,
de îl prefer și azi de mii de ori pe Papa Ștrumf.
Tu știi ce-nseamnă poezie, artă,
și știi că nu te lasă niciodată baltă.
Tu știi ce-nseamnă mângâiere,
și știi când sufletul o vrea, dar nu o cere.
Și chiar de-mi ești departe,
Te simt tot mai aproape.
În timp ce tăcerea umple un taler
Dragostea mea plutește în aer,
Nu vrea să se-așeze-n balanță
Etalonând întreaga-mi existență.
cu toată dragostea mea, Oana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu