Gândacul kafkian

            Ai trăit vreodată sentimentul că viața ta este o operă de artă? De multe ori cred că trăiesc în cartea pe care abia am terminat-o de citit. Cineva, undeva, mă transformă  într-unul din protagoniștii acțiunii ca să pot înțelege cartea la un alt nivel. Deși nu vreau să recunosc, autorul este foarte ironic în ceea ce privește acțiunea la care iau parte.

            Nu am înțeles de ce, la începutul acestei săptămâni am decis întâmplător să citesc Metamorfoza de Franz Kafka. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu această carte, acțiunea nuvelei se învârte în jurul lui Gregor, un vânzător ambulant care, iubindu-și apropiații se zbate să îi susțină financiar și să facă în așa fel încăt să nu le lipsească nimic. Într-o dimineață însă, acesta se trezește sub forma unei insecte. Sub noua sa formă, întâmpină o dificultate în a se deplasa și întârzie la muncă. Șeful său și apropiații nu îl înțeleg deoarece Gregor comunică într-un limbaj necunoscut oamenilor. Șeful nu are încredere în abilitățile sale, iar apropiații sunt oripilați de noua lui înfățișare. De multe ori apropiații săi îl rănesc, găsindu-i prezența inutila. Într-una din zile se decid să îl înlăture din viața lor, încercând să îl determine să înțeleagă situația și să îi părăsească de bună voie. Văzând că prezența nu le aduce nici un strop de fericire, Gregor moare. Apropiații răsuflă ușurați la aflarea veștii și se gândesc la viitorul prosper ce îi așteaptă.

Ce am învățat din toate astea poate vă întrebați. Am învățat că în viață unii oameni nu îți vor cunoaște niciodată abilitățile, ori sufletul, nu pentru că nu le-ai avea, ci pentru că nu sunt în stare, sau nu vor. Dar asta nu e vina ta. Pentru unii oameni, deși la început erai un om cu care puteau comunica, în timp te-ai transformat într-un gândac. Tu ai limbajul tău, ei pe al lor. Așa e dacă te gândești. Ce poate un gândac de 22 de ani să învețe un om? E inferior regnului uman pentru că.... e o simplă insectă. Nu are conștiință, nu are sentimente și chiar dacă are, un om nu îi poate simți durerea… e mult prea mică în comparație cu a lui! Și când te gândești că defapt toți suntem răniți în același loc..Și tu ai fost un gândac pentru altcineva, într-o altă etapă a vieții tale.

Da, am 22 de ani. „Iubesc și nu am bani” ca să-mi susțin iubirea și poate pentru unii răuvoitori asta e o problemă. Dar și tu ai avut vârsta mea și știi cum e să îți pui toată încrederea și iubirea în unii oameni, doar pentru ca ei să te alunge din viața lor. Dar recunoaște. Iubeai mai sincer atunci decât acum. De ce? Pentru că nu aflasei încă ce înseamnă să fii gândac pentru altcineva. Nu aflasei încă faptul că oamenii sunt la fel de loiali pe cât este nevoia lor. Dar ai crescut și ai aflat secretul. Din insectă ai devenit om. Știi ce înseamnă să iubești mai bine decât Gregor.

Acum, dacă mă gândesc mai bine, poate însăși moartea lui Gregor e o metamorfoză..una sufletească, spre a atinge o înțelegere dincolo de cea umană.. Hmmm, ironic cum acest rol de gândac mi-a dăruit cele mai frumoase amintiri și cum, din liceu m-am tot metamorfozat într-unul dacă mă gândesc la prima mea audiție de teatru, unde m-am transformat din Gândăcelul Elenei Farago, în ”Copilul cu gândacul”, cum îmi spuneau prietenii. Acum gândacul a căpătat o nouă formă, una kafkiană.

Hmmm… totuși în ce o să mai evoluez oare..? Voi fi eu oare cea care strivește un alt gândac naiv, preluând titlul de om de la voi..? hmm.. 

             Vă e greu să mă-nțelegeți, nu? Da, sunt un gândac..